Încrederea în om... Ce gust amar urmeaza înghițirii acestei pastile. La început, te îmbie culoarea vie, mirosul dulce, forma bine definită. Când îi simți gustul dulceag, îți spui că ai făcut cea mai bună alegere. Dar în curând, totul se transformă într-o frunză de pelin. Și după ce ai înghițit-o, o simți tot mai intens, dar fără posibilitatea de a anula efectul amărăciunii ei. Pe de altă parte, încrederea în Dumnezeu... e fix invers. Pare un ambalaj prea ieftin, nepromițător. Un amestec ciudat de forme, culori... niciun miros. Nimic atrăgător. Și totuși cerul gurii îți face cunoștință cu acest preparat. Inițial, ai tendința să îl scuipi afară. Nu ești sigur dacă amarul pe care îl simți e de la el, sau de la pastila dinainte, care încă îți dă senzația de pelin. Dar după ce reziști puțin, realizezi că începe să albă gust bun. Simți textura transformându-se în cea mai fină miere. Gustul, ba chiar întrece dulceața acesteia. Și atunci îți dorești să nu-i mai dai drumul vreodată, să nu mai cunoști altă mâncare, alt medicament. Te simți dintr-odata sătul, din toate punctele de vedere. Doar încrezându-te în El, poți ajunge să guști împlinirea.